A fost 1 ianuarie 2010
Guvernul si-a asumat legea unitara de salarizare nr. 330 care era cat pe ce sa aduca primele diminuari drastice ale salariilor bugetarilor. Plafonul maxim de sporuri se limita la 30%. Pentru respectarea unor principii din lege si pentru a evita o rabufnire sociala grava, a fost emisa OUG 1/2010 care a creat „suma compensatorie cu caracter
tranzitoriu” in care s-au inghesuit toate sporurile si alte drepturi care nu se mai regaseau in noua legislatie. Salariile s-au mentinut la nivelul din luna decembrie 2009. Bine, magistratii s-au descurcat de o raportare chiar la luna mai 2009 cand aveau sporul de stres in salariu.
Noua legislatie salariala facea trimitere la norme de aplicare. Ministrul Justitiei, ordonator principal, a emis ordinul numarul 622 care reglementa in oarecare masura o serie de aspecte salariale. Jumatate de an am trecut-o cumva iar in urmatoarele 6 luni am invatat cum este sa ti se taie 25% din salariu. In realitate taierea a fost mult mai drastica. Multe drepturi consacrate au devenit rapid istorie. A fost anul protestelor sindicale. Inutil. Piesa pare scrisa pana la aplauze.
Trece si vara lui 2011…
De la 1 ianuarie 2011 avem un nou pachet salarial constituit de legea-cadru 284 si de legea pentru salarizarea din 2011, respectiv legea nr. 285. Se impun alte norme de salarizare. Apare un ordin comun al ministrilor muncii si finantelor, care, insa, nu ne include. Alta serie de drepturi a disparut in zona crepusculara, cum ar fi prima de vacanta si al 13-lea salariu, iar drepturi care sunt reglementate de lege nu pot fi acordate. Nu avem norme. Institutiile din structura de aparare pun mana de la mana si construiesc un fel de solicitare privind modificarea ordinului comun.
Propunerea rezultata se pare ca a fost trimisa cu frana de mana trasa, pentru ca nu s-a materializat niciodata. Cei care sunt la volan se pare ca nu-si doresc normele. Se pare ca rigoarea pe care acestea ar impune-o creeaza si prejudicii. Exista o masa de sefi prin interne si alte institutii care si-au pastrat salariile de merit cu continuitate din 2009, cu toate ca acest drept este pierdut de 2 ani.
Vine toamna…
Fara norme de aplicare a legii salarizarii. Acceptand evidenta, ANP se decide sa initieze cel putin prevederile legii care pot fi reglementate prin ordin al ordonatorului principal de credite. Cu ocazia Comisiei mixte din 29 iulie 2011 organizata la sediul MJ este prezentat un proiect de ordin care se refera la majorarea de 50% pentru misiuni speciale, drepturi pe timpul studiilor, salarizarea celor pusi la dispozitie si a celor carora le inceteaza raporturile de serviciu, majorarea de 25 de clase pentru cei implicati in proiecte si altele.
Iarna nu-i ca vara!
Ne temem ca ne apucam sa punem si muraturi si tot nu vedem normele de aplicare a legii cadru privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.
Mizam pe 2012?



Comentarii
Tepes, sunt constient de capacitatea pe care ar putea-o avea un sef de tura in evaluarea unor comepetente ale unor subalterni dar in acelasi timp unitatea de masura a acestora se bazeaza pe un rationament mai mult subiectiv. Problema de fond este aceea ca nu exista un barometru de masurare a competentei inclusiv a celui ce promoveaza sau numeste oameni pe diferite functii. In Romania din pacate, la orice nivel, nu exista criterii de "masurare" a competentei. Totul se bbazeaza pe un fler mai mult sau mai putin inspirat in acest sens.....
1-Am lucart destui ani pe schimb,sa consideram ca am o experienta.
2-Seful de tura cunoaste cel mai bine oamenii ,lucrand cu ei si tura de zi si tura de noapte si in situatii critice si pe diferite posturi,seful serviului ii cunoaste foarte putin iar pe unii chiar deloc.
3-La sfarsitul anului se pot face rotiri de pe un schimb pe altul ,e chiar indicat,iar evaluarea ar trebui sa o faca seful de tura unde si-a desfasurat activitatea.
4-Unui schimb ,in functie de posturile de paza,supraveghe re etc i se acorda un numar de oameni care sa acopere in intregime posturile din planul de paza si in functie de zilelele calculate de concediu pt. toti oamenii se suplimenteaza cu 2-3 oameni pt. a corda conceii,libere, recuperari ,de exemplu 15 oamemi pe un schimb x 38 zile co=570 zile co=1,6 oameni in co lunar,iti trebuie un nr.>=17 lucratori/schimb.
Si seful serviciului poate face aceleasi nereguli ca seful de tura,chiar are putere mai mare.Controlul palnificarilor si respectarea disciplinei in stat acestea ar fi solutiile mai bune.Ideea cu impartirea sigurantei si a regimului este cea mai mare prostie a d-lor din ANP,aveam pretentii la dl Stancovici insa acum nu mai am la fel.
Mai exact, dupa cum am mai afirmat, daca un schimb, cu toate calculele posibile nu reuseste sa acopere in aceeasi masura ca celelalte schimburi necesitatea acordarii unor drepturi legale (libere, recupererai, etc.), sa aiba posibilitatea folosirii temporare a unor oameni de pe alte schimburi care stau cu mult mai bine la capitolul enuntat mai sus. Si totul ar tine de capacitatea oamenilor de a intelege nu numai necesitatile proprii. La o astfel de coeziune faceam referire. In situatii de stricta necesitate, folosirea temporara a acestora se poate realiza chiar si fara voia expresa a celui vizat. Practic, in asta consta si democratia, nu ?
Aici apar mai multe aspecte. As zice ca nu stimulam coeziunea daca nu avem o stabilitate a echipei. Daca intelegem coeziunea in sens pozitiv, atunci nu ar fi o idee buna sa amestecam oamenii. Orice rotire presupune o perioada de adaptare ulterioara, perioada in care echipa este vulnerabila. Nu stii sigur ce reactii are noul coleg si cat te poti baza pe el.
La polul opus, ca exceptie posibila, mai apare si conceptul de coeziune inteleasa gresit, cu nuante de acoperire reciproca.
Coeziunea mai pica si in sarcina managerului care ar trebui sa identifice activitati si momente in care sa adune personalul, sa incurajeze relationarea, sa intareasca echipa in mod ingenios.
In ansamblu, eu vad lucrurile in felul urmator: pe fiecare compartiment de activitate (sectie, perimetru, porti, samd) sa decida cel responsabil cu instruirea oamenilor ce-l compun si, bineinteles, tot cei care sunt responsabili cu instruirea sa decida ce oameni sunt compatibili a ocupa functiile respective. In felul asta, s-ar elimina si suspiciunea impartirii ciolanelor dupa cum vrea seful de tura in interiorul schimbului. Asta este un aspect. Se pot naste multe altele de discutat in privinta asta.
Tot pe fondul rigiditatii compunerii si desfasurarii activitatii in cadrul unui schimb, exista si aspecte legate de impamantanirea oamenilor pe functii in cadrul schimburilor. Cand unul dintre schimburi are probleme in a acorda concedii, libere sau recuperari, pe niciunul dintre celelalte schimburi nu-l intereseaza acest aspect.
Sistemul de rotire al cadrelor intre schimburi, functie de necesitatile care fac sa nu existe discrepante mari in acordarea unor drepturi, sa fie mai flexibil si fara acordul expres al celui desemnat sa ocupe o functie temporar, pana la remedierea deficientelor survenite in urma lipsei personalului pe sectorul de activitate vizat de acestea. S-ar crea si o alta coeziune intre oameni, in felul asta cunoscandu-se mai bine si relationand mai mult. Sunt indivizi care, de cativa ani incadrati in penitenciar, nu ajung sa cunoasca multe persoane de alte schimburi...
Cu privire la grupele de interventie, situatia de la Galati nu este singulara in sistem. Ocuparea posturilor nu poate fi extrasa din contextul general al concursurilor blocate si posturilor nefinantate. Nu pot fi trecuti agenti de la supraveghere pe posturi de la grupa pentru dam de alt blocaj.
Cu privire la asa-zisa „pregatire inainte de intrarea in serviciu” care a disparut, nu cred ca putem spune ca rolul ST se reduce la ce spunea la pregatire.
Muuulti ani am participat la astfel de „pregatiri” si nu as vrea sa scriu acum o compunere despre eficienta acestui tip de pregatire de grup si in viteza. Pregatirea nu se face pe fuga si generic inainte de misiuni. Pot sa-ti dau exemple dar sunt sigur ca le stii despre frazele stereotipe care se tot rosteau inutil, pentru ca nu le mai asculta nimeni.
De cand singura metoda de compensare a muncii suplimentare este timpul liber, iar lipsa de personal nu permite prea mult timp liber, angajatorii se pare ca au ramas cu 2 optiuni: fie facem toate activitatile ca si pana acum(inclusiv pregatire) dar pontam maxim 12 ore cu toate ca lucram 13 sau mai mult (sindicatele s-au opus permanent acestui sistem), fie mai reducem din activitati si daca tot pontam maxim 12 macar sa nici nu lucram mai mult.
Daca apreciezi ca este foarte relevant contactul dintre sef si pluton, inainte de misiune, si nu te contrazic, hai sa gandim impreuna o solutie buna si ne angajam sa o impunem.
Si ai sa ramai cu cerutul...
Colectivul www.prison.com.ro