Munca suplimentara în penitenciare nu este vreo noutate, un nou fenomen. S-a muncit în plus peste durata normala a timpului de lucru dintotdeauna! Uneori, orele suplimentare, au fost plătite, alteori compensate cu timp liber, dar niciodată munca în plus nu a fost o problemă rezolvată. Sustenabilitatea bugetului național și crizele de moment s-au reflectat, de-a lungul timpului, în abordarea instituțiilor publice cu privire la munca suplimentară.

Am avut o lungă perioadă de timp, 1990-2004, în care, practic, nici nu puteai aduce în discuție munca suplimentară, deși, nu exista penitenciar în care zilnic să nu se lucreze peste program, mult timp cel de-al patrulea schimb operativ fiind doar un vis despre care se vorbea in soapta, iar o medie de 240 de ore muncite pe luna fiind ceva obisnuit, cel putin la ture. Modificările aduse legislației muncii, statutul special adoptat in 2004 și presiunile sindicale au deschis, ușor, ușor, drumul către plata muncii suplimentare, catre aplicarea legislatiei muncii, catre normalitate. Astfel că, până la marea criză bugetară din 2010, în sistemul penitenciar s-au găsit resurse pentru a se plăti ceea ce se lucra în plus, în special, în sectorul operativ.

Perioada de după 2010 și până in 2017 a însemnat o luptă continuă pentru a redobândi drepturi pierdute. S-a început treptat cu plata majorării pentru munca efectuată în zilele nelucrătoare și a culminat cu reluarea plății muncii suplimentare începând cu aprilie 2018. Perioadele de neplată a muncii suplimentare s-au suprapus și cu abordări lejere ca sa nu spunem superficiale din partea unităților în a ține o evidență strictă și clară, având la bază documente justificative, dar si din partea personalului în a pretinde efectuarea mențiunilor necesare cu privire la această muncă. Multe balbaieli s-au constatat si in privinta realizarii planificarii dar si pontarii propriu-zise a muncii.

Toată această abordare suprapusa pe lipsa cronica de personal a condus, în timp, la acumularea unui stoc uriaș de ore suplimentare lucrate cu privire la al cărui cuantum real s-a scris și s-a vorbit mult. Până la urma, nu-i sarcina angajatului să-și normeze și să-și ponteze munca, de altfel, poate, nu-i deloc lipsit de interes faptul că, în  situația unui eventual litigiu pe o asemenea speță, sarcina probei este răsturnată, angajatorului revenindu-i obligația să probeze că reclamanții nu au dreptate și să producă probele necesare! Ceea ce va produce ceva deranj în rândul unor directori in caz de procese.

Aplicația de pontaje on-line evidenția la data de 29.09.2016 un număr de 736.981 ore suplimentare rămase necompensate. ore rostogolite (reportate) si din anii anteriori. Afirmații și cifre au lansat toți cei implicați. Sindicatele au aproximat la 1 milion de ore necompensate avand in vedere desele neconcordante in raportari, erorile sau rigiditatile constatate la utilizarea aplicatiei dar si orele prestate inainte de a fi lansata noua aplicatie de pontaje, cu privire la care nu se stie exact cat de corect au fost inserate in platforma. Presa, de asemenea, a preluat ideea milionului de ore suplimentare necompensate, prestate de personalul din penitenciare. Nenumăratele discuții, certuri și scandaluri între sindicate și ANP inclusiv in Comisia mixtă de la nivelul Ministerului Justiției nu au adus prea multă lumină. Ultima cifră avansată de către ANP indica aprox. 400.000 de ore suplimentare necompensate, apoi brusc apare o descrestere-minune la aproximativ 250.000 ore. Până la urmă a rămas ca-n tren sau ca în vorba populara „Nu s-a furat, ci s-a dat! Nu s-a dat, ci s-a luat!”

Cert este un singur lucru: există un stoc necompensat/neplătit de ore lucrate suplimentar. Deloc lipsit de importanță este și faptul că, unii directori de unității au avut, după momentul aprilie 2018, o abordare complet lipsită de logică, chiar si în ciuda recomandarilor ANP. Astfel, în loc să platească munca suplimentară efectuată după aprilie 2018 și să compenseze cu timp liber stocul de ore suplimentare acumulate pe parcursul anilor anteriori, unii directori s-au axat pe compensarea cu timp liber a muncii care, firesc putea fi platită.

Toată lumea ar fi fost mulțumită, iar, bagajul vechi de ore suplimentare s-ar fi diminuat corespunzător spre disparitie. A fost o oportunitate ratată de multi dintre managerii cu gandire rigida, de a scăpa de balastul acumulat anterior! Suntem curioși să vedem care este noua cifră pe care ANP la solicitarea Anei Birchall o va comunica cu privire la orele suplimentare acumulate și necompensate. Din momentul in care in bugetul ANP pe 2019 se vor regasi sumele pentru plata muncii suplimentare, ramane putin timp din anul curent pentru a mai corecta ceea ce s-a gresit inclusiv de-a lungul anului 2019 cand se putea continua strategia recomandata in 2018 si anume de a compensa cu timp liber, prioritar, orele mai vechi de aprilie 2018, care nu pot fi platite. Dar despre acest subiect vom continua sa oferim informatii in perioada urmatoare.