„Noi securizam raul despre care voi pretindeti ca nu exista”
Sub acest motto, pe pagina unei organizatii non-profit dintr-o alta tara, The Marshall Project, au fost publicate comentarii relevante ale personalului din penitenciare. Organizatia mentionata a luat fiinta in 2014 si deja a castigat un premiu Pulitzer, dobadind rapid relevanta in misiunea care si-a propus-o – „de a crea și susține un sentiment de urgență cu privire la sistemul de justiție penală din SUA prin jurnalism non-partizan”.
Dincolo de diferente culturale si bugetare, realitatile din sistemele penitenciare sunt similare, de la o tara la alta. Chiar daca Belgia cazeaza detinutii singuri in camere si are un buget pe care Romania nu-l va atinge probabil niciodata, pentru un numar mult mai mic de detinuti, totusi personalul din sistemul penitenciar belgian intra destul de des in greva (noi am pierdut acest drept) inclusv contra masurilor de reducere a numarului de salariati.
Organizatia de care vorbeam la inceputul articolului, titreaza comentarii de tipul: „Cei mai mulți oameni nici măcar nu știu că existăm până când ceva nu merge bine. Noi suntem considerati de către familiile condamnaților ca fiind niste nemernici brutali insensibili la ceea ce le spun condamnatii” (locotenent de penitenciare din Texas).
Un atact indreptat impotriva unui ofiter de penitenciare de tipul „esti un baby-sitter mult prea bine platit!” a primit urmatorul raspuns: „Cu cat m-ai plati pentru a avea grija de un bolnav de SIDA gol si plin de sange, irascibil si care ameninta ca se sinucide? Pentru ca m-am ocupat de el pentru 20 de dolari pe zi. Dupa o lupta si un morman de hartii, care reprezinta singurul meu castig pe acea zi.”
Unii vor spune ca nu trebuie sa ne uitam in alte curti, ca Romania este in Europa si nu in America si ca trebuie sa fim umani. Absolut de acord, insa daca a fi umani se traduce in a ascunde realitati dure cu care ne-am invatat sa traim, brutalitati inerente intr-un astfel de sistem, riscuri, agresiuni si nu vom invata sa vorbim pe sleau despre munca noastra, nici nu vom avansa ca sistem.
Sub teama mediatizarii si a controalelor anti-tortura, ajungem sa suprimam insasi ideea ca un sistem penitenciar nu este un fel de lant hotelier cu servicii de lux ci este un mediu inchis si aspru in care ajung oameni care au incalcat legea, regulile impuse in societate.
Si suprinzator, dar in penitenciare nu avem doar de-alde Udrea sau Becali, ori doar condamnati pentru infractiuni rutiere minore. Avem ucigasi, avem teroristi, avem bolnavi psihic, bolnavi de TBC sau de SIDA, cu tulburari de comportament si risc de suicid. Despre multe din realitatile cu care noi traim zilnic nu se va vorbi niciodata public. Dar, asa cum am spus in titlu, „noi securizam raul despre care voi pretindeti ca nu exista!”.
9 COMMENTS
Comments are closed.
Daca ar fi dupa mine una dintre conditiile de a deveni un jurnalist sau ministru de justitie ar fi efecturea unui stadiu de practica in penitenciare ca sa aiba habar distinsii jurnalisti si conducatori cu ce se mananca munca de penitenciar….dar pana atunci vor fi prezentate in mass-media doar povesti cu pesti imparatesti si ne vor conduce ministrii sufletisti si sensibili care dau tigari detinutilor
Un sistem din care cu greu se afla realitatea ,de aceea apar si unii care se cred zei-un sistem care isi pune profund ampreta in mod negativ asupra angajatilor schimband din temeli comportamentul ,personalitatea modul de a gandi si a actiona. Pastrind proportia,Bastilia moderna.
fara nume – Aţi formulat vreo acţiune la CEDO pentru a solicita vreo despăgubire pentru condiţiile de muncă pe care le aveţi?
Sau sunteţi doar un războinic virtual?
Daca liderii vostri profesionali si sindicali sunt paralizati ori de cate ori apare un articol de presa
la adresa sistemului, cum credeti ca populatia poate intelege ce se intampla dincolo de ziduri? Fiti mai activi pe bloguri, nu va rusinati de locul de munca, relatati fapte concrete, intamplari care sa ridice prestigiul meseriei de lucrator de penitenciar.Cred ca sistemul dispune de cativa „meseriasi” autentici care ar putea face cate ceva mai ales in relatia cu media. Felicitari pentru articol!
http://www.correctionsone.com/public-perceptions/articles/175158187-Why-the-corrections-officer-is-the-unsung-hero-of-public-safety/?utm_content=buffere6ae8&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer
da,noi suntem cei care tinem raul departe de cei care ne injura,umilesc,jignesc si altele! pe deasupra mai punem in pericol si viata altor persoane,fara vina,adica:sotie,copil,tata,mama,rude…etc! si asta pentru ce??? societatea romaneasca este defecta rau!!!
Excelent articol, felicitari autorului atat pentru idee dar mai ales pentru documentare. Cred ca aceasta idee care a generat acest articol trebuie dusa mai departe, am inteles de multa freme ca media clasica si presa scrisa cladica din Romania nu este interesata de punctul nostru de vedere in ceea ce priveste penitenciarele romanesti, cred insa ca trebuie sa existe pe internet si platforme de presa interesate de a scrie despre realitatile romanesti cat mai obiectiv iar penitenciarele sunt o fata a realitatii romanesti.
Suntem considerati de catre marea majoritate a societatii niste tortionari dar realitatea este ca suntem doar niste slugi ai domnului detinut.A castigat la CEDO nu angajat al sistemului?A fost prezentat in mas- media un caz in care un angajat al sistemului sa fie prezentat drept exemplu pozitiv?Noi suntem tot timpul cei rai si fara suflet.
Sunt multe de spus!! Toata lumea le plange de mila!! Parca noi cei care lucram acolo, mancam detinuti la micul dejun!! Nou suntem foarte putini, ei sunt foarte multi!! Vocea noastra nu se prea aude!! Si este foarte adevarat!! Noi suntem ultima bariera, noi tinem inchis raul, despre care se pretinde ca nu ar exista!!