Initial, ANP a facut calculele cu aproximatie (luni, pe 12 martie, sunt gata calculele in detaliu) ce inseamna 12.900 salariati (posturi ocupate in prezent – crestem!) inmultit cu 168 ore (media lunara a orelor lucratoare) si apoi cu 12 luni dintr-un an calendaristic, ca sa afle fondul de munca sa zicem. Apoi acest indicator a fost inmultit cu valoarea medie a fostului SFB (SF, grad, gradatie, salariu de comanda) pentru ca aceasta este partea din fondul de salarii stabilita ca referinta pentru plafonul de 3%, prin noua lege care tocmai pleaca la promulgare.

Din valoarea obtinuta a fost extras cuantumul aproximativ al procentului de 3% si apoi s-a trecut la calculul platii muncii suplimentare. Aici a fost mai dificil pentru ca ar fi trebuit clarificat mai intai cu privire la procentul efectiv daca este 75% din SF sau salariul 100% plus 75% din SF. Este doar o diferenta de aproximativ 1 la 3 intre variante. ANP a calculat pana acum strict cu 75% din SF pentru un numar aproximativ de 300.000 ore suplimentare prestate anual, iar valoarea rezultata este sub jumatate din plafonul de 3% susmentionat. Vom vedea si calculul a ceea ce inseamna 175%, iar daca aceasta suma va depasi procentul de 3% inseamna ca trebuiesc luate masuri pentru incadrare ca sa evitam neplata unor ore. Speram sa nu fie vorba de o depasire consistenta care sa faca dificila aceasta sarcina.

Referitor la numarul de ore suplimentare, la acest moment avem 825.000 de ore suplimentare necompensate cu timp liber, ore care se rostogolesc prin reportare din perioade anterioare. Stim deja ca aceste ore sunt prestate, in majoritate, de cei 4500 de salariati din schimburile operative. In continuare se acumuleaza ore suplimentare dar teoretic, ca rezultat al cresterii efectivelor, ar trebui ca acest fenomen sa scada, generand o reducere a impactului financiar si pe calculele susmentionate. Coroborand cresterea efectivelor de salariati cu posibilitatea platii orelor suplimentare prestate incepand cu 1 aprilie 2018, orele suplimentare restante ar trebui sa dispara in 2018. Evident ca nu va disparea munca suplimentara din sistemul penitenciar, ci doar restantele la compensare/plata.

Una dintre primele intrebari care se va pune  este „ce facem cu orele acumulate la acest moment?”. Pai este destul de simplu. Separam lucrurile apoi le intersectam la compensare. Adica, se vor cuantifica, cu noul regim salarial, exact orele in plus care se presteaza dupa 1 aprilie 2018, pentru care vom avea un interval de 60 de zile ca termen pentru compensare cu timp liber. In majoritate sau cel putin pentru schimburile operative, orele prestate dupa 1 aprilie 2018 nu se vor putea compensa cu timp liber atat din cauza lipsei de oameni cat in principal exact din cauza orelor in plus deja cumulate si care vor avea prioritate (cronologic) la compensarea cu timp liber.

Prestand astfel, ca exemplu, 20 de ore in plus in luna aprilie, in lunile mai si iunie se primesc recuperari pentru orele acumulate pana la 1 aprilie si care nu pot fi platite cu spor ci doar compensate exclusiv cu timp liber, iar din iulie pot primi bani pe orele prestate in aprilie. Pana la acest punct trebuie sa mai trecem niste hopuri cum ar fi stabilirea procentului corect al noului drept, incadrarea acestuia in plafonul de 3%, emiterea ordinului de ministru si instruirea corespunzatoare in special a responsabililor cu pontarea muncii. Daca este sa alegem cea mai dificila etapa am zice ca aceea este OMJ-ul pe care Tudorel Toader trebuie sa-l emita, insa suntem siguri ca vom gasi argumente sa asiguram semnarea la timp.

Asa ca ultima mentiune amintim in treacat o practica care incepe sa ne deranjeze din ce in ce mai tare si anume corespondenta obsesiva pe care ANP deja o transforma in procedura normala, in rutina, cu alte institutii in special cu Ministerul Muncii, in scopul obtinerii unor interpretari acoperitoare. Exista o serie lunga de astfel de solicitari si putine dintre ele au raspunsuri clare, plus ca, din necunoasterea unor aspecte care tin de specificul activitatii si de modul nefericit in care se pune intrebarea, raspunsul poate fi de multe ori exact opus asteptarilor.

Noi nu credem ca aceasta este singura cale, mai ales avand statutul de institutie din coordonarea MJ dar si din structura de aparare nationala, pentru a ne asigura ca deciziile pe care le luam sunt corecte. Iar acel ingredient esential care pare supus extinctiei este asumarea. Stim ca nu doar ANP este de vina pentru ezitari si ca este greu cu un ministru pe cat de absent din peisaj, pe atat de autocrat in comportament (nu am crezut niciodata ca poate fi mai rau decat cu Raluca Pruna care ne critica peste tot), insa tot nu putem sa scapam de senzatia de deranj pe care o avem de cate ori primim un raspuns la o interpretare pe care o argumentam temeinic, de genul: „sa intrebam ministerul muncii”!