O situatie aparent simpla de la Deva scoate in evidenta din nou riscurile enorme la care ne expunem deseori fara sa ne gandim prea mult inainte. De cate ori suntem implicati in evenimente, intervenim si rezolvam. Nu stam pe ganduri, asta ne este meseria. Insa nivelul de agresivitate creste galopant iar detinutii par din ce in ce mai decisi sa atace personalul. Numarul  evenimentelor negative este din ce in ce mai mare, fara sa existe vreo reactie de sistem. Asteptam pur si simplu sa se intample un dezastru ca sa realizam ca „cel putin un supraveghetor pe sectie (indiferent de regim)” nu este un standard de personal ci o limita minima pentru a asigura functionarea pe avarie. Dar atat prevede regulamentul nostru de (ne)siguranta; chiar si limita aceasta penibila, odata impusa, e suficienta sa creeze blocaje in activitate pentru ca multe unitati pe timp de noapte reduceau posturile de supraveghere incat un singur agent ajungea sa supravegheze doua sau chiar trei sectii.

Astazi la Penitenciarul Deva, la ora 18,00 a inceput operatiunea simpla de mutare a unui detinut dintr-o camera de pe sectia E6 in alta camera, pentru mai buna desfasurare a unei cercetari disciplinare. Detinutul s-a opus amenintand cu autoagresiuni si cu atacarea personalului, folosindu-se de o foarfeca pentru unghii pe care o flutura spre intimidare. Ce optiuni erau? Sa fie lasat in pace? Incidentul s-a produs intr-o camera in care erau cazati 20 de detinuti in regim semi-deschis (usi deschise!) iar interventia era derulata cu 6 membri ai personalului (director adjunct, sef tura si patru agenti printre care si seful de schimb). Cand un detinut refuza sa se supuna regulilor, trebuie imobilizat. Exact asta s-a incercat, insa detinutul a reusit sa-si elibereze mana in care tinea arma improvizata si a vrut sa-l atace pe directorul adjunct pentru siguranta si regim.

S-a interpus insa seful de schimb care participa si el la interventie si a reincercat imobilizarea moment in care a primit o lovitura de foarfeca in partea stanga a toracelui. Detinutul a fost in cele din urma imobilizat si mutat, iar agentul a primit ingrijiri medicale, fiind solicitat serviciul de ambulanta prin numarul unic de urgenta 112. Colegul nostru a fost transportat de indata la UPU Deva unde a fost diagnosticat cu plaga injunghiata hemitorace stang nepenetranta. Daca obiectul cu care detinutul a atacat aproape de zona inimii ar fi avut o dimensiune ceva mai mare, deznodamantul putea fi mult mai tragic. Victima atacului nu poate fi denumit erou, asa-i? Pentru ca nu si-a facut decat datoria. Daca murea poate era chiar avansat post-mortem. Daca l-ar fi imobilizat prea agresiv pe detinut ar fi fost acuzat si poate sanctionat; apoi putea urma un proces (detinutul decide). Dar in orice caz, atunci cand se apreciaza ca lucram pe timp de pace in structura de aparare, este totusi profund gresit. Noi suntem permanent in razboi, un razboi atipic dar contactul este direct iar riscurile imediate.

Am precizat deja ca este vorba de un detinut cu regim semi-deschis ca si ceilalti aflati in custodie la Penitenciarul Deva. Toate usile camerelor se mentin deschise pe timpul zilei, conform legii. Un singur agent neinarmat este suficient pe o astfel de sectie cu 12 camere si peste 220 de detinuti, sau cel putin asa spun regulamentele. Cu greu reusim uneori sa asiguram cate doi agenti pe sectiile foarte dificile. Inainte de injunghierea de la Deva, am avut strangularea de la Bacau, iar inainte de asta am avut atacul ciudat de la Oradea din luna martie in care unui agent din Penitenciarul Oradea i-a fost pulverizat un spray lacrimogen in plina figura de catre un detinut liberat recent care mai amenintase anterior salariati din unitatea respectiva cu acte de agresiune. Si acestea sunt doar cateva din lista de atacuri inregistrate la nivel de sistem.

Apararea in instante este in sarcina salariatilor sau cel mult a sindicatului. Juristii din sistem apara conducerile unitatilor. Pentru ultraj sau alte agresiuni asupra personalului, detinutii sau fostii detinuti nu primesc vreun spor la pedeapsa, iar regimul sanctionator intern este subred (ce probe sa atasezi unui raport de incident daca esti singur pe sectie, cautam martori in favoarea noastra printre detinuti!?). Supraveghetorii raspund pentru orice infractiune pe care o savarsesc detinutii (a se vedea cazurile de tip „accidentul”, „flanco” etc) pentru ca au, printre atributii, sugravegherea permanenta. Deci un singur agent supravegheaza permanent 220 de detinuti cazati in camere cu usi deschise, care se misca continuu la activitati (legale sau ilegale), timp de 13 ore pe tura, fara sa-i scape nimic! Si pretindem ca suntem un sistem sigur. Sigur pentru societate caci evadarile sunt rare (cu exceptia celor in masa, organizate prin Parlament) dar nu si pentru noi. Guvernul, MJ si ANP se vor trezi inainte de vreo tragedie, garantam noi asta!