Scop maret de reintegrare cu mijloace vulnerabile
Peisajul institutiilor de profil, asa cum este definit sistemul penitenciar cu unitatile aferente pe site-ul ANP la descrierea Centrului Educativ Buzias, aloca cititorilor sansa de a constata ca in Romania ar exista posibilitati reale de a reintegra in societate minorii delicventi, punandu-li-se la dispozitie resurse materiale si umane de calitate. Avem descrieri ale pavilioanelor de cazare, avem etalate si conditiile umane oferite in acest Centru dar se termina totul prea brusc. Intr-atat de brusc incat cautam cu disperare sa gasim ceva legat de personal, de conditiile si instrumentele moderne puse la dispozitia personalului pentru a-si atinge scopul in munca de reintegrare a minorilor infractori.
Intr-un final, descoperim ca acest loc mirific de reintegrare se sustine cu niste costuri de genul celor materiale, a lipsei acute de personal si implicit a sutelor de ore suplimentare per salariat, a potentarii veleitatilor personalului pe alte functii decat cele pentru care au semnat fisele posturilor si nu in ultimul rand, a compromisului fiecarui salariat intru indeplinirea cu succes a misiunii de mentinere a valentelor educationale. De curand, la aceste costuri s-a adaugat si un AVC (accident vascular cerebral) al unui coleg din CE Buzias. Sa fi contribuit la acest accident sutele de ore suplimentare inca nerecuperate cu timp liber ori activitatea de supraveghetor ce presupune acumulari de tensiune si stres? Retoric, evident…
In incercarile de a gasi un vinovat de serviciu am tinde sa-l gasim intr-un factor de conducere al acestui Centru, Sa lasam, totusi, impulsul de moment si sa ne angrenam in gasirea unor elemente mai subtile, mai de neperceput la prima vedere. Pe scurt, fara a face o teza din asta, gasim de cuviinta ca Centrul este o institutie construita pe un concept nou cu implicatii majore in reintegrare insa neadaptat la un efectiv real de personal pentru a-i maximiza potentialul. Multitudinea de activitati specifice cu acest „sortiment” de detinuti nu se regaseste in majoritatea penitenciarelor, de aceea nu facem o comparatie bruta intre efectivul de detinuti si numarul de salariati ai Centrului.
Spunem doar ca atunci cand gandesti un plan de constructie al unor cladiri cu anumite destinatii, este imperios necesar sa te gandesti si la resursa umana ce poate acoperi eficient activitatile/misiunile desfasurate in aceste pavilioane. Si nu e greu de dedus ca insotirea, spre exemplu, a acestor detinuti de la un pavilion la altul, de la o activitate la alta necesita personal. La fel cum ai nevoie de personal calificat pentru a-ti prepara mancarea, pentru a-ti asigura supravegherea in conditii eficiente cat si pentru multe altele.
Ce posibilitati reale ai putea avea de a eficientiza activitatile printr-o planificare a personalului in asa fel incat sa nu-i afectezi conditia psihica si fizica decat daca ai dispune de resursa umana pe nevoia reala? Multe semne de intrebare se pot pune si pe faptul ca majoritatea celor repartizati la CE Buzias isi doresc cu disperare mutarea la alte penitenciare. Poate ca ar fi nevoie de regandirea unor elemente care sa motiveze personalul acestui Centru si sa devina atractiv pentru o concurenta mai acerba la nivelul Snpap, cunoscand prea bine ca ponderea absolventilor o detine zona Olteniei si a Moldovei.
4 COMMENTS
Comments are closed.
Recursul compensatoriu, cea mai lipsită de rațiune măsură ce se putea lua. Pe lângă faptul că a generat și generază controverse în practică, ea reprezintă, de fapt, o grațiere mascată. UE I-a spus lui TT să găsească o soluție pt.îmbunătățirea condițiilor de detenție, nu să le dea drumul din pușcării. O soluție tipic românească, ce va genera un alt fenomen, acela al discriminării. Un fapt deosebit de periculos și ilegal, în același timp, este acela al falsei reprezentări că acest nefericit termen de ”recurs compensatoriu” ar constitui drepturi pentru ppl iar judecătorul de supraveghere se pronunță asupra acordării suplimentare a acestor zile prin încheiere, CU DEPĂȘIREA COMPETENȚEI MATERIALE A INSTITUȚIEI JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE,obligând penitenciarul să acorde suplimentar cele 6 zile, pe care oricum le-ar fi acordat, ÎN PERIOADA AMÂNĂRII LA COMISIA DE LIBERARE CONDIȚIONATĂ, ceea ce reprezintă o gafă, o greșală URIAȘĂ. Este inadmisibil din partea unui judecător, din penal fiind, să faci asemenea greșeli și să consideri că amânarea produce efecte juridice. Deținuții, mulțumiți fiind de încheierile date, dacă au văzut că nu li se pun în aplicare acele încheieri, ABSURDE, ilegale, până la urmă, au făcut reclamație la Parchet împotriva persoanelor de la evidență, astfel încât acești oameni, fără vină, dau declarații, împotriva lor fiind pornite, in rem, acțiuni penale. Faptul că nu se vor confirma niciodată reclamațiile, nu au nicio relevanță, dar omul ăla va fi târât prin birourile procurorilor, pus să dea aiurea niște declarații
pt.că, nu-iașa?!, la drept și la fotbal se pricepe toată lumea.
Da, grațierea mascată a fost o mare tâmpenie, mai grav e că nu prea se poate reveni asupra ei. Deja sunt victime clare ale acestei ”legi”, persoane omorâte, accidentate, violate, tâlhărite, înșelate, etc. de hoți care, fără grațierea mascată, ar fi fost în pușcărie la momentul săvârșirii faptei. Normal ar fi ca victimele ori aparținătorii să meargă în instanță cu inițiatorii acestei abominabile erori, grațierea mascată.
Oricum, este discriminatorie, cel puțin prin faptul că celor aflați ”pe infirmerie” nu li se acordă cele 6 zile pe acea perioadă și nu e normal, probabil urmează sențințe CEDO și pe această speță.
Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu bididii. E clar că dacă ai minori, uneori foarte tineri, mai greu ca pe orice secție, fie și de maximă unde, pe lângă riscuri, mai ai și avantaje gen mascați permanent, uși închise, activități puține. Iar despre reintegrare putem vorbi până mâine, dacă ăla nu vrea să fie reintegrat, vrea să facă multă pușcărie ca să fie ”bazat” sau pentru că are 3 mese pe zi, tv în cameră, cădură iarna (ce acasă nu visa), păi ăla nu va fi reintegrat în societate în veci!
Din pacate dragul meu coleg Andi ai perfecta dreptate, peste tot in centrele de reintegrare minori dar si in penitenciare bighidii, tinerii sunt cei mai dificili, fara scoala, fara nici o calificare dar invatati cu tigara, bautura si cu drogurile, fara nici o experienta de munca dar si fara nici cea mai vaga dorinta de munca, doar cu pretentii ca „e dreptul meu” se libereaza din penitenciar si revin in termene record de cateva zile (am avut un asemenea caz eliberat cu legea recursului compensatoriu si revenit in 45 de zile) in singurul loc in care primesc trei mese, caldura, apa calda sa se spele si tv 18 ore/zi fara sa plateasca nimic si fara ca ei sa isi asume vreo responsabilitate, in puscarie, aici este singurul loc in care ei s-au adaptat perfect stiu ce presiune si cata presiune sa puna pe colegii de detentie, pe personal spre a primi fie o tigara fie o pastila de somn in plus care este moneda de schimb cea mai valoroasa pentru tigara mult dorita si de prea multe ori directorii, sefii de sectii cedeaza acestor presiuni pentru a „avea liniste” sau pentru a-si pastra functiile…