www.snlp.ro Web analytics

Romania renunta la suveranitate in pace. Sa mai intelegem lucruri

International-Student-Wants-to-Surrender-TenancyArticol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.12.2014

Poezia „Salariile sunt mici pentru că productivitatea e scăzută“ trebuie aruncată la gunoi

Executivii străini detaşaţi de multinaţionale la Bucureşti s-au obişnuit să formuleze automat în discursul public ipoteza conform căreia salariile locale sunt mici pentru că productivitatea este redusă, dar în acelaşi timp susţin cu seninătate că România este o destinaţie atractivă de investiţii tocmai pentru că salariile sunt mai mici decât în alte părţi.

Între timp, România a devenit gazdă pentru corporaţiile mondiale care decid cu ochii în cifre dacă 3.000 de oameni îşi pierd sau nu locul de muncă pentru că la Mumbai sau Cairo costurile salariale sunt cu câteva procente mai mici decât la Bucureşti.

Am auzit de puţine ori un executiv străin care să spună că firma sa a venit în România pentru că aici forţa de muncă are expertiză în IT, în inginerie civilă sau în tehnologie aerospaţială. Am auzit în schimb de colonii de call-center-uri, de parcă mănunchiul de facultăţi şi universităţi ţinute în poală de Ministerul Educaţiei are o singură specializare, cea de telefonist şi telefonistă.

În inginerie situaţia este la fel. Un cunoscut, doctor în roboţi industriali, s-a angajat în urmă cu trei ani în biroul de proiectare al unei mari companii din industria auto la Bucureşti.

Câştiga în jur de 3.000 de lei pe lună, pleca dimineaţă de acasă, se intorcea seara târziu şi tot ce avea în cap era cum să facă să mute cât mai ieftin o coloană de direcţie de pe partea stângă pe partea dreaptă a automobilului şi cum se prinde cât mai ieftin un cablu de o caroserie.

După doi ani de cearcăne şi nopţi nedormite, a obţinut un loc de muncă similar într-o companie din aceeaşi industrie în Germania. Nu s-a gândit de două ori, şi-a făcut bagajele şi a părăsit definitiv România. Acum câştigă 3.000 de euro/lună, nu 3.000 de lei/lună şi nu mai vorbeşte despre cabluri, bujii şi electromotoare, ci despre plimbări cu bicicleta, vacanţe şi dilema de a încheia o casă într-o suburbie sau un apartament în centrul oraşului.

După primele luni la noul loc de muncă din Germania, doctorul în inginerie povestea că simte că s-a mutat la sanatoriu, că nu există niciun bici care să îl mâne de la spate şi că economia germană îşi arată întreaga disponibilitate pentru a-l absorbi.

Situaţia de faţă se poate extrapola într-un întreg evantai de domenii. O vânzătoare din Germania va reuşi în medie să treacă zilnic prin faţa scanerelor un număr aproximativ egal de produse ca şi o vânzătoare din România. Un taximetrist belgian conduce zilnic un număr aproximativ de kilometri cu unul de la Bucureşti, iar brutarul român produce tot atâtea chifle cât cel danez.

Dar, costurile cu forţa de muncă din industria auto românească însă sunt de 3,75 ori mai mici decât media europeană, cele din comerţ sunt de şase ori mai mici decât media, iar în construcţii românii sunt plătiţi de 5,3 ori mai puţin decât în UE.

Piaţa muncii din România nu are o problemă intrinsecă de productivitate – numărul de chifle produse pe oră de un brutar, kilometri/zi parcurşi de un taximetrist sau numărul de bilete vândute de o taxatoare sunt similare cu cele din Occident.

Diferenţa este dată de valoarea pe care piaţa locală este dispusă să o plătească pentru produsele industriei locale. Din pacăte, pentru un set gros de produse preţurile româneşti sunt uniformizate cu cele din Europa.

La benzină şi la lapte plătim la fel ca Occidentul, la cosmetice şi pantofi situaţia e comparabilă şi lista poate continua. Salariul mediu rămâne însă 1.600 de lei/lună în Româniă şi nu 1.600 de euro/lună. Cu faţa la colţ şi cu capul plecat, România este astfel prinsă într-un dans în care muzica nu e plătită de noi, iar valoarea adăugată produsă local zboară aproape liber către Zug, Laussane sau Rotterdam. Totul se întâmplă în timp ce Guvernul se întreabă constant, uimit şi cu mâinile în sân de ce încasările bugetare nu au depăşit niciodată 35% din PIB.

Nu spun că prezenţa multinaţională este nocivă. Investiţiile străine directe sunt vitale pentru plămânii oricărei economii, dar incapacitatea administraţiei de a ţine valoarea adăugată în economie şi lipsa de interes pentru a încuraja poziţiile de avantaj comparativ în industrii inovatoare trimit România într-o spirală a cedării de suveranitate către corporaţiile globale.

Cu o ţară care se vinde pe piaţa internaţională a muncii ca un paradis de telefoniste şi telefonişti, putem la fel de bine să rămânem cu toţii acasă şi să vindem spaţiu publicitar pe tricolor.

Diferenţa este dată de valoarea pe care piaţa locală este dispusă să o plătească pentru produsele industriei locale. Din pacăte, pentru un set gros de produse preţurile româneşti sunt uniformizate cu cele din Europa.

La benzină şi la lapte plătim la fel ca Occidentul, la cosmetice şi pantofi situaţia e comparabilă şi lista poate continua. Salariul mediu rămâne însă 1.600 de lei/lună în Româniă şi nu 1.600 de euro/lună. Cu faţa la colţ şi cu capul plecat, România este astfel prinsă într-un dans în care muzica nu e plătită de noi, iar valoarea adăugată produsă local zboară aproape liber către Zug, Laussane sau Rotterdam. Totul se întâmplă în timp ce Guvernul se întreabă constant, uimit şi cu mâinile în sân de ce încasările bugetare nu au depăşit niciodată 35% din PIB.

Nu spun că prezenţa multinaţională este nocivă. Investiţiile străine directe sunt vitale pentru plămânii oricărei economii, dar incapacitatea administraţiei de a ţine valoarea adăugată în economie şi lipsa de interes pentru a încuraja poziţiile de avantaj comparativ în industrii inovatoare trimit România într-o spirală a cedării de suveranitate către corporaţiile globale.

Cu o ţară care se vinde pe piaţa internaţională a muncii ca un paradis de telefoniste şi telefonişti, putem la fel de bine să rămânem cu toţii acasă şi să vindem spaţiu publicitar pe tricolor.

Gabriel Razi – ZF

 

Dacă ți-a plăcut articolul, ajută-ne să-l distribuim sau apreciază-ne cu un Like 🙂

19 COMMENTS

  1. Noi va cerem un statut
    Voi ne dati un sut in fund
    Vrem s-avem identitate
    Si putina demintate
    Vrem sa fim mai respectati
    Nu tratati ca niste iaci
    Dati drepturi pentru borfasi
    Pentru hoti, pentru pungasi
    Nu platesc nimic la stat
    Cu toate c-au violat
    Cum sa mearga tara bine!
    Cu-n sistem perfid ca tine
    REPLY

  2. Politica ANP, dar si politica republicana din Romania!!!

    La multi ani in noul an
    Sa munciti dar fara bani
    Voi vreti drepuri ce le-aveti
    Noi vrem doar sa stati mai drepti
    Nu va dam suplimentar
    Nici concediu, dar nici bani
    Ore multe voi lucrati
    Si mereu va tot vaitati
    Noi acum ca suntem sus
    Nu ne pasa c-ati apus
    Stati sa vedeti Noul An
    Ca munciti si fara bani
    Va taiem medicamente
    Sa ne vedeti ca vedete
    Nu ne pasa de sistem
    Ca noi tot pe sus suntem

    LA ANUL SI LA MULTI ANI

  3. Alex,
    Astia de la Politie beneficiaza de ce beneficiem cu totii: OU 83/2014. Aceasta ordonanta reglemeneteaza e se plateste si ce nu in 2015. Probabil ai vrut sa te referi la tam-tam-ul platii orelor prestate in sarbatoare legala, repasu saptamanal si alte zile in care nu se lucreaza. Ei bine, si noi beneficiem de aceleasi conditii in privinta acestei plati.

    Parerea mea e ca incepand de luna asta, fiecare responsabil cu planificarea in serviciu si asa numitul gestionar al orelor suplimentare, sa fie atenti in ce masura este gestionat TSL modul in care se acorda si cum este raportat pentru efectuarea platii.

  4. Referiri la indemnizatia de conducere s-ar fi putut face in Acordul Colectiv ? Mai exact, s-ar fi putut reglementa in Acord ca agentii care indeplnesc atributii ale functiilor de conducere sa beneficieze de aceasta indemnizatie ?

    Parerea mea e ca indemnizatia de conducere are acelasi caracter si regim de aplicare ca in cazul unui spor. In plus, pe principiul “munca egala- plata egala”, am fi putut forta acest aspect ?

  5. Nu inteleg intrebarea. La ce fel de plati te referi? Acordul colectiv este un act limitativ prin care legea interzice a se reglementa drepturi salariale. El poate fi citit. Are cateva pagini. Nu dureaza decat 10 minute. Nu sunt schimbari majore fata de anii anteriori. Avem acord colectiv de 6 ani.

  6. asteptam detalii la acordul colectiv…..fi ti mai explicit asemenea astora de la politie…..ce se plateste mai exact ca fiecare contabil o interpreteaza in felul lui….asteptam sa fi ti mai concis…

  7. Cu ocazia sarbatorilor de iarna,filiala snlp-Galati,ureaza tuturor lucratorilor din sistem-SARBATORI FERICITE

    CU STIMA-RADU HILOHE

  8. D-le presedinte noi am vrut Europa.Dar oare cat si-a dorit (si mai ales pentru care motive) acea Europa sa ….intram intr-insa?? N-o sa spun acum ca suntem un popor slab,dar avem parte(din pacate) de oportunisti care sunt in fruntea tarii si pentru binele lor personal ,odata ajunsi la putere uita de tot(i) si de toate.

  9. Decontul LENTILELOR pentru ochelarii de vedere se va reglementa printr-un OMJ pe cale de adoptare. Plafoanele de decont vor fi 150 si respectiv 300 euro. La plafon maxim intra doar lentile cu dioptrii min 4 si cele progresive.

  10. Catalin,
    La plata intra doar 30 noi si 1 dec in ianuarie. 25 dec. si 26 dec. intaa in februarie daca nu vor fi recuperate in urmatoarele 30 de zile.
    Repet: compensarea acestor zile nu trebuie sa reprezinte o prioritate. Prioritatea o reprrezinta orele care nu au fost recuperate si au sarit din termenul de 60 de zile.

  11. Dl Stefan din postarile de pe site am inteles ca se platesc orele lucrate in sarbatori legale(1 dec,craciun,sf andrei) la plata din ianuarie 2015 a salariului si acest lucru este foarte bine pentru cadrele care au stat departe de familie, se cunoaste ceva despre decontul protezelor si ochelarilor deoarece in unitati nu se stie nimic palpabil.Cu toata stima

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ți-a plăcut acest articol? Ajută-ne cu un Like :)