www.snlp.ro Web analytics

Conventia nr. 081/1947 privind inspectia muncii in industrie si comert

  • Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
  • convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 19 iunie 1947 in cea de-a treizecea sesiune a sa,
  • dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la inspectia muncii in industrie si comert, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
  • dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
  • adopta, la 11 iulie 1947, conventia urmatoare, care se va numi „Conventie asupra inspectiei muncii, 1947„.

PARTEA I. Inspectia muncii in industrie

Articolul 1. Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta conventie trebuie sa posede un sistem de inspectie a muncii in intreprinderile industriale.

Articolul 2.

1. Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile industriale se va aplica tuturor intreprinderilor pentru care inspectorii de munca au sarcina sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor.

2. Legislatia nationala va putea excepta intreprinderile miniere si de transport sau parti ale acestor intreprinderi de la aplicarea prezentei conventii.

Articolul 3.

1. Sistemul de inspectie a muncii va avea urmatoarele sarcini:

  1. sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor, cum sint dispozitiile privind durata muncii, salarizarea, securitatea si igiena muncii, conditiile de trai, folosirea copiilor si a tinerilor si altele conexe, in masura in care inspectorii de munca sint insarcinati sa asigure aplicarea acestor dispozitii;
  2. sa furnizeze celor care angajeaza si lucratorilor informatii si indrumari tehnice asupra mijloacelor cele mai eficace de respectare a dispozitiilor legale;
  3. sa aduca la cunostinta autoritatii competente deficientele sau abuzurile care constituie incalcari ale dispozitiilor legale in vigoare.

2. Daca inspectorilor de munca le sint incredintate si alte functii, acestea nu trebuie sa stinjeneasca exercitarea functiilor principale si nici sa dauneze, intr-un mod oarecare, autoritatii sau impartialitatii necesare inspectorilor in raporturile lor cu cei care angajeaza si cu lucratorii.

Articolul 4.

1. In masura in care practica administrativa a statului membru permite, inspectia muncii va fi plasata sub supravegherea si controlul unei autoritati centrale.

2. In cazul unui stat federal, expresia autoritate centrala inseamna fie autoritatea federala, fie o autoritate centrala a unuia dintre membrii federatiei.

Articolul 5. Autoritatea competenta va trebui sa ia masurile corespunzatoare pentru a favoriza:

  1. o cooperare efectiva intre serviciile de inspectie, pe de o parte, si alte servicii guvernamentale si institutiile publice si particulare care exercita activitati asemanatoare, pe de alta parte;
  2. colaborarea intre functionarii inspectiei muncii, pe de o parte, si cei care angajeaza si lucratorii sau organizatiile acestora, pe de alta parte.

Articolul 6. Personalul inspectiei va fi format din functionari publici al caror statut si conditii de serviciu le asigura stabilitatea in functie si independenta fata de orice schimbare guvernamentala si orice influenta neprevazuta din afara.

Articolul 7.

1. Sub rezerva conditiilor cerute de legislatia nationala pentru recrutarea angajatilor serviciilor publice, inspectorii de munca vor fi recrutati numai pe baza aptitudinii candidatului de a indeplini sarcinile pe care urmeaza sa si le asume.

2. Mijloacele de a verifica aceste aptitudini vor fi stabilite de catre autoritatea competenta.

3. Inspectorii de munca trebuie sa primeasca o pregatire corespunzatoare exercitarii functiilor lor.

Articolul 8. Pentru functia de inspector in cadrul serviciului de inspectie pot fi desemnati atit barbati, cit si femei. Daca este necesar, inspectorilor si inspectoarelor li se pot atribui sarcini speciale.

Articolul 9. In vederea asigurarii aplicarii dispozitiilor legale privind igiena si securitatea lucratorilor care isi exercita profesia si pentru a se informa despre efectele pe care le au procedeele folosite, materiile utilizate si metodele de lucru asupra igienei si securitatii acestora, fiecare stat membru va lua masurile necesare pentru ca la activitatea inspectiei sa asigure colaborarea unor experti si tehnicieni corespunzator calificati, inclusiv a unor tehnicieni in domeniul medicinii, mecanicii, electricitatii si chimiei, potrivit cu metodele corespunzatoare conditiilor nationale.

Articolul 10. Numarul inspectorilor de munca va trebui sa fie suficient pentru a asigura exercitarea cu eficacitate a functiilor serviciului de inspectie si va fi fixat tinindu-se seama de:

  1. importanta sarcinilor pe care inspectorii le au de indeplinit si in special de:
    1. numarul, natura, importanta si situatia intreprinderilor supuse controlului;
    2. numarul si diversitatea categoriilor de lucratori care muncesc in aceste intreprinderi;
    3. numarul si complexitatea dispozitiilor legale a caror aplicare trebuie sa fie asigurata;
  2. mijloacele materiale de executare a sarcinilor puse la dispozitia inspectorilor;
  3. conditiile practice in care urmeaza sa se efectueze controalele pentru a da rezultatele scontate.

Articolul 11.

1. Autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a pune la dispozitia inspectorilor de munca:

  1. birouri locale amenajate corespunzator nevoilor serviciului si accesibile tuturor celor interesati;
  2. inlesniri de transport, necesare exercitarii functiilor acestora atunci cind nu exista posibilitati de transport public corespunzator.

2. Autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a rambursa inspectorilor de munca toate cheltuielile de deplasare si cheltuielile accesorii necesare exercitarii functiilor lor.

Articolul 12.

1. Inspectorii de munca purtind asupra lor acte justificative ale functiilor pe care le indeplinesc vor fi autorizati:

  1. sa patrunda liber, fara incunostintare prealabila, la orice ora din zi si din noapte, in orice intreprindere supusa inspectiei;
  2. sa patrunda, ziua, in toate localurile pe care au motive temeinice sa le controleze;
  3. sa procedeze la orice cercetari, controale sau anchete considerate necesare pentru a se asigura ca dispozitiile legale sint efectiv respectate, si in special:
    1. sa interogheze, singuri sau in prezenta martorilor, pe cel care angajeaza sau personalul intreprinderii, asupra tuturor problemelor referitoare la aplicarea dispozitiilor legale;
    2. sa ceara sa li se prezinte toate inscrisurile, registrele si documentele a caror detinere este prevazuta de legislatia referitoare la conditiile de munca, in scopul verificarii conformitatii acestora cu dispozitiile legale si pentru a le copia sau scoate extrase;
    3. sa pretinda afisarea instructiunilor prevazute de dispozitiile legale;
    4. sa ia pentru analiza mostre din materiile si substantele utilizate sau manipulate, cu conditia ca cel care angajeaza sau reprezentantul acestuia sa fie incunostintat ca materiile sau substantele respective au fost luate in acest scop.

2. Cu ocazia inspectiei, inspectorul va informa despre prezenta sa in intreprindere pe cel care angajeaza sau pe reprezentantul acestuia, in afara de cazul in care apreciaza ca o astfel de instiintare risca sa dauneze eficacitatii controlului.

Articolul 13.

1. Inspectorii de munca vor fi autorizati sa determine luarea de masuri in vederea eliminarii defectiunilor constatate la instalatii, la amenajari sau in metodele de lucru, pe care le considera daunatoare sanatatii sau securitatii lucratorilor.

2. Pentru a putea determina luarea acestor masuri, inspectorii vor avea dreptul, sub rezerva contestarii masurilor respective pe caile judiciare sau administrative prevazute de legislatia nationala, de a dispune sau de a face sa se dispuna:

3. Daca procedura stabilita la paragraful 2 nu este compatibila cu practica administrativa si judiciara a statului membru, inspectorii vor avea dreptul sa sesizeze autoritatea competenta pentru ca aceasta sa dea ordine precise sau sa determine luarea de masuri imediat executorii.

Articolul 14. Inspectia muncii va trebui sa fie informata despre accidentele de munca si cazurile de imbolnaviri profesionale, in situatiile si potrivit procedurii prescrise de legislatia nationala.

Articolul 15. Sub rezerva eventualelor exceptii prevazute de legislatia nationala, inspectorii de munca:

Articolul 16. Numarul si natura inspectiilor efectuate in intreprinderi vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectiva a dispozitiilor legale respective.

Articolul 17.

1. Persoanele care vor incalca sau neglija respectarea dispozitiilor legale a caror executare incumba inspectorilor de munca vor fi pasibile de urmarire legala imediata, fara avertisment prealabil. Legislatia nationala va putea sa prevada insa exceptarea cazurilor in care pentru remedierea situatiei sau pentru luarea de masuri preventive, este necesar un avertisment prealabil.

2. Inspectorii de munca pot sa decida ca, in locul intentarii actiunii sau recomandarii efectuarii urmaririi, sa dea avertismente sau indrumari.

Articolul 18. Pentru incalcarea dispozitiilor legale a caror aplicare este supusa controlului inspectorilor de munca, precum si pentru impiedicarea inspectorilor de munca in exercitarea functiilor lor, in legislatia nationala vor fi prevazute sanctiuni corespunzatoare, care vor fi efectiv aplicate.

Articolul 19.

1. Inspectorii de munca sau birourile de inspectie locala, dupa caz, sint obligati sa prezinte autoritatii centrale de inspectie rapoarte periodice, cu caracter general, asupra rezultatelor activitatii lor.

2. Aceste rapoarte vor fi intocmite potrivit indicatiilor autoritatii centrale si vor trata obiective indicate din timp in timp de catre aceasta; ele vor fi prezentate cel putin la perioadele fixate de autoritatea centrala insa, in toate cazurile, cel putin o data pe an.

Articolul 20.

1. Autoritatea centrala de inspectie va publica anual un raport cu caracter general asupra activitatii serviciilor de inspectie aflate sub controlul sau.

2. Aceste rapoarte vor fi publicate intr-un termen convenabil, care sa nu depaseasca insa 12 luni de la sfirsitul anului la care ele se refera.

3. Copii de pe rapoartele anuale vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, intr-un termen convenabil de la publicarea lor, dar care sa nu depaseasca 3 luni.

Articolul 21. Raportul anual publicat de catre autoritatea centrala de inspectie se va referi la urmatoarele:

PARTEA a II-a. Inspectia muncii in comert

Articolul 22. Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta parte a conventiei trebuie sa posede un sistem de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale.

Articolul 23. Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale se aplica intreprinderilor pentru care inspectorii de munca sint insarcinati sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor.

Articolul 24. Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale va trebui sa satisfaca dispozitiile articolelor 3 – 21 ale prezentei conventii, in masura in care acestea sint aplicabile.

PARTEA a III-a. Diverse masuri

Articolul 25.

1. Orice stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care ratifica prezenta conventie poate, printr-o declaratie anexata ratificarii sale, sa excluda din acceptarea conventiei partea a II-a a acesteia.

2. Orice stat membru care a facut o asemenea declaratie poate sa o anuleze oricind, printr-o declaratie ulterioara.

3. Orice stat membru care aplica o declaratie facuta conform paragrafului 1 al prezentului articol va indica in fiecare an, in raportul sau anual asupra aplicarii prezentei conventii, starea legislatiei sale si a practicii referitoare la dispozitiile partii a doua a prezentei conventii, precizind in ce masura s-a dat urmare sau s-a propus sa se dea urmare acelor dispozitii.

Articolul 26. In cazurile in care nu reiese in mod sigur ca o intreprindere sau o parte ori un serviciu dintr-o intreprindere sint supuse prezentei conventii, sarcina rezolvarii acestei probleme revine autoritatii competente.

Articolul 27. Termenul dispozitii legale folosit in prezenta conventie cuprinde, pe linga legislatie, si hotaririle arbitrale si contractele colective cu putere de lege a caror aplicare inspectorii de munca au sarcina de a o efectua.

Articolul 28. Informatii amanuntite privind intreaga legislatie nationala care corespunde dispozitiilor prezentei conventii vor fi incluse in rapoartele anuale care se prezinta in conformitate cu articolul 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii.

Articolul 29.

1. Cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse sau cind, datorita caracterului razlet al populatiei sau stadiului de dezvoltare al acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate excepta acele regiuni de la aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le considera corespunzatoare anumitor intreprinderi sau anumitor lucrari.

2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele respective.

Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in mod expres.

3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa indice in rapoartele sale anuale ulterioare regiunile pentru care renunta la dreptul de a recurge la aceste dispozitii.

Articolul 30.

1. In ceea ce priveste teritoriile mentionate de articolul 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, astfel cum ea a fost modificata prin instrumentul de amendament la Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, 1946, cu exceptia teritoriilor prevazute de paragrafele 4 si 5 ale citatului articol 35 astfel modificat, orice stat membru al organizatiei care ratifica prezenta conventie trebuie sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii, in termenul cel mai scurt posibil dupa ratificarea sa, o declaratie prin care sa faca cunoscut:

2. Angajamentele mentionate in alineatele a) si b) ale primului paragraf al prezentului articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor avea efecte identice.

3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte, in intregime sau in parte, la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara, in virtutea alineatelor b), c) si d) ale paragrafului 1 din prezentul articol.

4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta conventie poate fi denuntata potrivit dispozitiilor articolului 34, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile determinate.

Articolul 31.

1. Atunci cind problemele tratate in prezenta conventie intra in competenta proprie a autoritatilor unui teritoriu nemetropolitan, statul membru responsabil cu relatiile internationale ale acelui teritoriu, de acord cu guvernul acelui teritoriu, va putea sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii o declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii in numele acelui teritoriu.

2. O declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii poate fi comunicata directorului general al Biroului International al Muncii:

3. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, in conformitate cu dispozitiile paragrafelor precedente ale prezentului articol, trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi aplicate pe teritoriu cu sau fara modificari: daca declaratia mentioneaza ca dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa specifice in ce constau acele modificari.

4. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.

5. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor articolului 34, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei conventii.

PARTEA a IV-a. Dispozitii finale

Articolul 32. Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 33.

1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.

2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre.

3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.

Articolul 34.

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa un an de la inregistrarea ei.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, intr-un termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, prin urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.

Articolul 35.

1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre al organizatiei.

2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia acestora asupra datei la care prezenta conventie urmeaza sa intre in vigoare.

Articolul 36.

Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile, toate declaratiile si toate actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.

Articolul 37.

Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.

Articolul 38.

1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:

2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.

Articolul 39.

Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

error

Ți-a plăcut acest articol? Ajută-ne cu un Like :)