Totul începe cu o privire urâtă sau un gest ostil, cu un comentariu răutăcios, cu niște glume răutăcioase, spuse neintenționat si inconștient poate, cu un spate întors, cu un exces de îndrăzneala. Poate ca exista sau a existat și un conflict care le-a generat. Ulterior, se continuă cu aceleași priviri ostile, cu aceleași comentarii, cu aceleași glume răutăcioase, cu pretenții nejustificate, critici, amenințări, cu alte denigrări și bârfe… de data aceasta chiar mai accentuate.

Uneori, persecutorii abordează si “tactica silențioasa”, adică aleg să te ignore, să nu te bage în seamă, să îți refuze anumite activități profesionale în mod intenționat, să te facă sa te simți precum un nimic. Tu nu contezi. Tu nu ai un cuvânt de spus.

Mobbingul, pentru că așa se numește,  este un fenomen real si îngrijorător, termenul de mobbing desemnând acele acțiuni venind din partea șefilor (uneori și a colegilor) prin care o persoana, in mod constant  este discreditata profesional, intimidata psihologic, agresata psihic, jignita, luata in derâdere, batjocorita, izolata, “persecutata” in cazurile mai ușoare, “terorizata psihologic” in cazurile mai grave.

Relațiile, indiferent de natura lor, se construiesc pe baza emoțiilor, iar emoțiile negative, daca ating un nivel foarte înalt, pot dăuna grav sănătății relațiilor de la locul de muncă și chiar la propriu vorbind, căci din punct de vedere fiziologic, stresul constant la locul de muncă poate atrage după sine anumite boli sau simptome. Pe plan profesional, mobbingul îți poate afecta puterea de muncă și capacitatea de a atinge performanțe sau de a dezvolta relații la locul de muncă, îți poate zdruncina puternic încrederea în tine, pofta de viață sau entuziasmul, sau poate duce la pierderea interesului față de muncă.

Pe plan psihologic, consecințele mobbing-ului sunt și mai îngrijorătoare. Te poți trezi cu depresie, insomnii din care nu mai poți scăpa sau chiar adoptând un comportament obsesiv, poți dezvolta sentimente de anxietate, teamă sau chiar traversa atacuri de panica serioase. Prin urmare, nu accepta jocul psihologic al intimidării și nu răspunde frustrărilor prin frustrări, dar nici nu te complace în ipostaza de acceptare și resemnare, sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine.

Nu putem lucra izolați, de cele mai multe ori lucrăm în colectivități și grupuri sociale, însă fiecare angajat are dreptul la demnitate, la o desfășurare a activităților profesionale într-un mediu neostil care să nu încurajeze jignirile, amenințările, denigrările, zvonurile sau bârfele. Atitudinea cea mai potrivita pe care o poți aborda este păstrarea cumpătului, împărtășirea problemei tale coordonatorului sau liderului de sindicat după caz, sau, în ultimă instanță, chiar autorităților abilitate.

Consecințe organizaționale

Aceste comportamente de discriminare au efect si asupra instituției, in condițiile în care eficacitatea victimei scade, angajamentul angajatului față de instituție se diminuează si crește fluctuația de personal.

Consecințe asupra victimei

Victima își poate pierde încrederea în sine în urma unor acțiuni de discriminare repetate, poate experimenta diverse stări precum furie, frustrare, depresie sau poate avea probleme de sănătate cauzate de nivelul prea ridicat de stres la care este supusă.

Consecințe sociale

Acestea se referă la decizia victimei de a părăsi instituția, care poate presupune implicarea unei instanțe de judecată, în cazul în care aceasta decide să ia măsuri legale împotriva atacatorului.

Cândva un coleg drag spunea – ”Tu realizezi că uneori stai cu mine mai mult decât stai cu familia ta? De ce să nu ne înțelegem noi bine?” Știți ceva, avea dreptate! Daca va considerati o victima a mobbingului, nu va resemnati, nu asteptati! Direct sau prin sindicate, opuneti-va, spuneti stop! In cazul in care ati trecut prin astfel de situatii, va incurajam la comentarii!