Traian Basescu si-a condamnat ministri la succes, ieri, in cadrul ceremoniei de investire a membrilor noului Guvern. Doamna Pivniceru ramane la Justitie si va incepe executarea sentintei de succes aplicata de presedintele tarii care a folosit acest termen de 7 ori intr-o fraza. Nu stim ce semnifica, poate doar o presiune pe ministri, poate o speranta… Din pacate noi nu reusim sa privim cu prea multa incredere in viitor.

Prin urmare, este aproape cert ca Ministerul Justitiei va mentine aceeasi formatie in care a activat in ultimele luni, inclusiv in relatia cu ANP. La fel cum este clar ca urmeaza ocuparea postului de director general. Legislatia in vigoare impune ca acest lucru sa se realizeze prin concurs. Statutul special poate fi modificat prin ordonanta de urgenta, o intentie in acest sens fiind recent esuata pe serviciul dlui Silviu Barbu, insa fie ca este vorba despre concurs sau numire, avem premonitia ca nici la varful ANP nu vor fi schimbari majore.

Alte aspecte certe sau previzibile sunt: mentinerea sistemului tranzitoriu de salarizare si in 2013 suprapus pe acelasi trend negativ al bugetului, efectuarea de controale si supracontroale pe linie economica cu aplicare de sanctiuni la cel mai mic pas gresit, cresterea progresiva a numarului de detinuti, sansele infime de a demara constructia unor penitenciare noi ori de a absorbi resurse umane din surse externe, aceleasi sume nesemnificative investite in formarea profesionala si ne oprim aici pentru ca tot ceea ce este previzibil pare a fi negativ.

Unde se termina cu lucrurile previzibile, incep presupunerile dar oricat am dori sa vedem viitorul in roz, el tot negru apare. A nu se intelege din titlu ca stam in pozitie de drepti si asteptam cu stoicism sa ni se intample. Nici nu acordam prezumtia de vinovatie celor care si-au asumat o sarcina grea respectiv coordonarea acestui sistem in perioada de criza economica. Sindicatele au demonstrat ca pot avea un aport considerabil la masa de dialog daca sunt acceptate ca parteneri si ne putem plange in ultimul timp de orice numai de netransparenta nu. Par uitate vremurile in care aflam de emiterea unor decizii abia cand produceau efecte si era prea tarziu pentru o interventie in procesul de elaborare. 

Totusi, cu toata atmosfera aproape pastorala, ultimele 3 luni de acalmie nu ne-au anesteziat. Toti stim ca era nevoie de liniste si pace sociala pentru o trecere armonioasa prin perioada electorala. Acum, ca a trecut si asta, cine stie, poate ca vreun spirit mai mult sau mai putin cazon isi va aminti de faptul ca sindicatele nu sunt decidenti si ca acestea nu vor de fapt decat sa genereze un fenomen de disolutie a puterii cum ii placea lui Radu Ragea sa spuna, candva. Nu vrem nici sa decidem noi si nici sa diluam puterea celor care o fac, cat timp interesele salariatilor sunt respectate. Sindicatele nu sunt forte ostile dar nici nu fug de divergente. Mesajul nostru este de colaborare pentru un scop comun. Impingerea la o parte este cea care ne grupeaza pe noi in formatie, dar o altfel de formatie!