de Cristian Tudorache

Au trecut mai bine de doi ani de cand SNLP a initiat si s-a plasat ferm fata de interpretarea incorecta a ANP in privinta platii sporurilor pe perioada efectuarii concediului de odihna in sistemul penitenciar. Pe langa incapacitatea de a transpune in mod corect elementele legislative cu privire la calcularea drepturilor pe perioada concediului, la momentul 2015, ANP a transmis o absurditate de opinie, pe doua pagini, in care motiveaza neacordarea unor drepturi pe criteriul acordarii unui drept distinct, respectiv concediul suplimentar.

Nimic mai incorect! SNLP a invocat la acel moment, pe langa prevederile clare ale Codului muncii, paragrafe ale actelor normative cu incidenta pe acest drept, respectiv Ordinul MApN nr M123/23.12.2015:

Art. 4 (1) Perioadele în care personalul militar se află în incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă anual, concediu de odihnă suplimentar, se consideră ca fiind lucrate în condiţiile locului de muncă în care cei în cauză şi-au desfăşurat activitatea la data ivirii acestor situaţii

si Legea nr. 293/2004 republicata:

Art. 87 Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază în continuare de drepturile dobândite anterior, precum şi de cele care vor fi stabilite pentru personalul din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Coroborarea prevederilor Legii 293/2004 cu OMApN nr M123/2015, in viziunea ANP e degeaba. Nici MJ nu s-a riscat sa dea vreun raspuns, in afara adresei initiale prin care ne informa ca la nivel MJ indemnizatia de concediu include si sporuri. Se pare ca specialistii de top MJ/ANP se afla in imposibilitatea de a prelucra aceste norme in mod responsabil. Demersul nu a fost abandonat, rapiditatea cu care au evoluat alte prioritati pentru personal obligandu-ne sa focusam si pe alte fronturi.

Orientam demersul si pe considerente relevante ale jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in special cauza C-155/10, Williams si altii/British Airways plc, in context existand practica judiciara extinsa precum cauza C-471/08 Parviainen si cauza C-194/08 Gassmayr. Aceste cauze au dus dealtfel si la modificarea Codului muncii, respectiv al articolului 150 cu incidenta pe indemnizatia si sporurile ce se iau in considerare la acordarea concediului de odihna.

In sprijinul solutionarii cauzei (C-155/10), CJUE a fost chemata sa pronunte o hotarare privind interpretarea articolului 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European:

Concediul anual (1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.

Astfel, expresia „concediu anual platit”, in acceptiunea Curtii, semnifica faptul ca „pe durata „concediului anual” in sensul acestei directive, remuneratia trebuie mentinuta si ca, altfel spus, lucratorul trebuie sa primeasca remuneratia obisnuita pentru aceasta perioada de repaus.” Prin asocierea si cu detaliile inaintate de Curte in sensul ca, la stabilirea drepturilor pe perioada concediului de odihna se iau in considerare toate elementele constitutive remuneratiei globale si in legatura directa cu sarcinile de serviciu ce revin fiecaruia (ex.: spor conditii vatamatoare, paza/suprav., suprav. ext., conditii grele, etc):

…are dreptul nu numai la mentinerea salariului de baza, ci si, pe de o parte, la toate elementele legate in mod intrinsec de executarea sarcinilor care ii revin potrivit contractului sau de munca si care sunt compensate printr-o suma de bani ce intra in calculul remuneratiei sale globale si, pe de alta parte, la toate elementele aferente statutului personal si profesional…

Insistam deci ca ANP trebuie sa revizuiasca serios modalitatea de acordare a drepturilor pe perioada concediului de odihna. In raport de „prezenta de spirit” a ANP vom proceda in consecinta, urmand ca la o data ulterioara sa punem la dispozitie filialelor SNLP un model unic de adresare catre instantele de judecata.