continuare

Conditia brutala cu care vine la pachet proiectul de salarizare gandit in cancelaria prim-ministrului Ciolos consta intr-o limitare dramatica a evolutiei salariului minim pe economie. Se incearca blocarea acestuia la 1350 de lei pana in 2020.

Pe scurt, se doreste o deviere de la proiectul ministrului muncii Ana Costea avand in vedere impactul apreciat ca exagerat, la nivelul cancelariei. In fapt ne pierdem (deloc intamplator) in cifre si estimari care mai de care mai subiective si mai putin acoperite, iar aici un rol deloc pozitiv il joaca Dana Pescaru, secretar de stat la MFP, succesoarea celebrului Gherghina, tatucul bugetului de stat, peste decenii.

Doamna Pescaru mai nou ajusteaza cifrele reprezentand impactul unor variante de proiect privind salarizarea, dupa cum incrunta din sprancene consilierii premierului. Daca trebuie, se corecteaza din mers si arata ca cifrele anterioare au fost gresite, impactul fiind chiar mai mare decat estimase anterior (s-a intamplat recent si a fost chiar penibil).

Mai vine Dana Pescaru si cu niste idei retarde din dorinta nestapanita de a pastra bani la buget, sugerand de exemplu eliminarea sporului de antena din structura de aparare si nu numai, pentru ca stie dansa sigur ca determinarile se fac „pe tigari”. Si iata ca a fost nevoie de intampinari ferme dinspre ministerul muncii pentru a neutraliza aberatia. 

Vom reveni cu detalii foarte precise, maine, intr-un articol dedicat, la incercarile de traumatizare a drepturilor personalului din structura de aparare nationala, incercari facute cu sange rece in special de ordonatorul nostru principal de credite, in persoana doamnei Pruna. 

Totul din dorinta de a scutura bani din buget astfel incat sa ajunga pentru toate tintele tehnocrate pe termen scurt, mai mult sau mai putin obiective, cu iz de ONG si pe alocuri, de grup mic de interese. Mic dar capabil sa schimbe cu usurinta criterii de eligibilitate pe anumite linii de finantare astfel incat ONG-urile sa scape de criteriul „proiecte anterioare”.

Si iata cum calea spre bani se elibereaza iar ONG-urile au trecut la recrutari atat de masive incat nu mai stiu de unde sa atraga resurse cu maxima viteza, pregatindu-se de „marea absorbtie” a miliardelor europene, care va incepe cu 2017.

Sigur va intrebati ce legatura au aceste lucruri cu salarizarea unitara si/sau cu scoaterea penitenciarelor si politiei din structura de aparare nationala? Pai sa ne spuna doamna Pruna sau doamna Dragu ori domnii Borc si Pislaru plus cei vreo trei ONG-isti care formeaza impreuna micul grup Bilderberg de Romania constituit ad-hoc in ultimele luni de zile.

Exageram in comparatia cu Bilderberg pentru ca cei susmentionati nu prea se feresc. Altfel nu am fi aflat nici noi. Deci nu este chiar o organizatie obscura. Insa se discuta pe fata despre bani si se analizeaza solutii transante indiferent de pagubele colaterale. Si s-au exprimat clar ca nu vor sa dea bani pentru salarizarea unitara intrucat ar trebui sa taie din alte zone care sunt mult mai importante in opinia grupului.

Revenim astfel la salarizarea unitara si incercam sa trasam o linie cat mai rapida si clara pe o bucata de hartie mototolita. Ministrul muncii a fost mandatat sa faca un proiect pentru Guvernul Romaniei si l-a facut. Chiar si acesta a avut doua variante. Prima genera un impact bugetar de 55 mld lei si atingea doua obiective: eliminarea inechitatilor salariale si cresteri medii de 10%-15%. A doua varianta a MM cerea 26 mld de la buget si rezolva doar inechitatile, fara cresteri salariale suplimentare, pentru toti bugetarii.

De varianta cu 55 mld impact cancelaria nici nu a vrut sa auda. Pe varianta de 26 mld s-a discutat, insa doamna Pescaru de la MFP a aratat ca bugetul nu poate suporta mai mult de 13,4 mld brut ceea ce nu ar rezolva decat jumatate din inechitatile salariale existente la acest moment in sectorul public. De aici incolo a preluat cancelaria, deranjata pana si de suma rostita de dna Pescaru (care si-a revenit rapid) si a incercat propriile calcule fara sa concretizeze nimic fantastic. Pana vineri, 1 aprilie, cand au inaintat o propunere in consultare informala. Nu stim daca alegerea zilei are vreo semnificatie…

Dupa aproximativ o luna de calcule si estimari, propunerea de salarizare gandita la cancelarie indica o medie de 19% a cresterilor salariale pe sectoare (familii ocupationale), cu mentiunea ca pentru anumite categorii cresterea este practic inexistenta (1%) si merge pana la maxim 42% in asistenta sociala unde salariile sunt indecent de mici si deci nici 42% nu va insemna mare lucru. Totodata se orienteaza pe o anvelopa de 10,2 mld de lei disponibili din buget pentru acest scop.

Calculele sunt facute pe 4 ani, implementarea legii urmand sa fie facuta progresiv in acest interval, daca se va agrea cu partenerii sociali. Insa exact aceasta din urma conditie a fost dinamitata, parca intentionat. A fost creat mirajul unor cresteri deloc de neglijat in sectorul public insa se cere de la sindicate sa accepte ca si conditie sine qua non, un salariu minim jignitor in comparatie cu aspectele deja discutate pe aceasta linie.

Deci plecam de la necesitatea si intentia de a face o lege da salarizare unitara care prevede ca si principiu corelarea drepturilor cu cresterea salariului minim conform unui algoritm prestabilit raportat la media cresterilor din ultimii ani (2016-100 lei / 2017-100 lei / 2018-100-lei / 2019-100 lei / 2020 – 150 lei) astfel incat sa se atinga tinta de 60% reprezentand media recomandata din salariul mediu. 

Si ajungem la o lege care vrea sa blocheze salariul minim la valoarea de 1350 lei pana in 2020, printr-o crestere anuala de doar 25 de lei. Daca punem in balanta faptul ca nu se accepta politica salariilor minime diferentiate public-privat, putem incepe sa vedem clar o tinta.

In Romania sunt 5 mil de lucratori din care doar 1,2 mil in sectorul bugetar. Pentru niscai cresteri modeste in sectorul public, se vrea blocarea salariului minim la mai putin de un sfert cat ar fi minim normal pentru toata masa de salariati din tara. Evident ca asta se traduce prin profit in buzunarele investitorilor (ca tot e un cuvant la moda spre obsesiv) si plaseaza negocierea in derizoriu, confederatiile neavand cum sa accepte conditia.

Prin urmare ne punem intrebarea daca nu cumva exact asta se urmareste si anume scoaterea totala din lista a acestui proiect care oricum nu a fost angajat de guvernul tehnocrat ca obligatie sau prioritate. Mai trebuie spus ca termenul final pana la care se poate iesi cu prevederi pe salarizare in sistemul public este sfarsitul lunii aprilie 2016, iar asta indica lipsa de timp pentru solutii-minune incluse in proiecte cu o structura regandita.

Tot vineri 1 aprilie ar fi trebuit sa aiba loc o intalnire la Ministerul Muncii cu confederatiile sindicale dar a fost anulata de premier care a decis sa se intalneasca personal cu partenerii sociali. Ramane de vazut care va fi mutarea ministrului muncii Ana Costea care in urma cu foarte putin timp a fost gata sa-si dea demisia si inca nu a renuntat complet la idee, vazand ca ceea ce a fost mandatata sa faca, se dezintegreaza, ministrul muncii pierzand sustinerea propriei echipe de guvernare.

In urmatoarea perioada urmeaza alte intalniri si vom vedea cum evolueaza lucrurile. Pana marti la guvern se asteapta reactia sindicatelor la ultima propunere avansata informal. Ca sa exprimam o opinie clara, daca se va face totusi ceva pe linia salarizarii bugetarilor, singurul lucru posibil pare sa fie emiterea unui act normativ care stabileste o serie de masuri privind corectarea in parte a inechitatilor salariale si aici ne referim la decomprimarea grilei (in prezent sunt 28 de clase de salarizare suprapuse) si corelarea drepturilor salariale intre angajati care intrunesc aceleasi criterii.

Retinem totusi ca o corectare completa ar necesita 26 de mld de lei, in timp ca guvernul nu acorda decat 10,2 mld in conditii de blocare a salariului minim. Mai retinem ca avem in propriul ministru (al injustitiei, deja) un dusman feroce care nu da doi bani pe rezultatul actiunilor sale intrucat oricum „va pleca din tara in curand” si ca in lipsa unei pozitii demne de respect a ministrului muncii, probabil ca am fi perceput deja efecte negative ale acestei dusmanii.