In mod cert cel mai mare succes sindical de dupa lupta pentru salariul de merit din octombrie 2016, consta in adoptarea pe data de 25 aprilie 2017, in sedinta reunita a Comisiilor de munca si buget din Camera deputatilor, a amendamentelor depuse de federatiile PUBLISIND/FSANP privind schimbarea modului de calcul al sporurilor din afara salariului functiei de baza (SFB) precum si a acordarii salariului de merit (transa II) incepand cu luna aprilie 2017 in loc de luna august (Legea de aprobare a OUG 9/2017 si de completare/modificare a unor acte normative). In prezent urmeaza ca presedintele tarii sa decida promulgarea apoi actul normativ se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei urmand sa produca efecte.

Atat de mult sarim dintr-o situatie in alta si facem slalom printre amendamente, ministri si parlamentari incat situatiile devin tot mai greu de urmarit, insa este bine sa facem efortul de a ne mentine informati si nu intoxicati, pentru ca toate acestea produc efecte la modul concret in buzunarele noastre, iar aceste efecte nu sunt chiar de ignorat. In articolul de azi ne referim la un demers care a suscitat multa energie si un numar de interventii si intalniri al caror sir l-am pierdut si noi, pentru un rezultat care vizeaza in esenta o restructurare partiala a salarizarii noastre, pana la aplicarea noii legi-cadru. Subliniem precizarea tocmai pentru a separa clar lucrurile.

Am explicat anterior in ce consta aceasta reconsiderare a calculelor salariale, respectiv in raportarea sporurilor/majorarilor pontate, din afara SFB, la o alta baza decat cea din prezent, in cazul in care aceasta este mai avantajoasa. In articolul urmator ne propunem o noua explicatie cat mai simplista posibil (prin comparatie cu politistii) desi contextul deosebit de complex face foarte dificila orice incercare de a simplifica informarile. Colegii din MAI au gandit individualist si au formulat amendamente care dezavantajau penitenciarele in incercarea (a cata oare?) de a mai atenua din diferentele salariale din cadrul structurii de aparare, diferente care sunt in favoarea noastra in ultimii 7 ani.

In esenta este vorba despre o ultima zvacnire in planul cresterilor salariale, zvacnire care urmeaza cresterilor din sanatate, educatie, asistenta sociala si administratie locala si se produce pe ultima suta de metri inaintea adoptarii legii-cadru care va deschide o noua etapa in domeniul salarial din sistemul public. Iar aceste cresteri nu se puteau opera in timp util decat prin cea mai potrivita si la indemana metoda respectiv legea de aprobare a ordonantei de urgenta care ne stabileste salarizarea pentru perioada martie-decembrie 2017. Aceasta lege trecuse de Senat si se afla la un pas de adoptare. Nu am avut mult timp la indemna dar l-am utilizat eficient, iar acum suntem inclusi in mod corect.

Ideea s-a nascut la interne dar intr-un format chinuit si cu o motivatie multipla. Salariul de baza minim brut pe tara a crescut suficient cat sa suscite modificari si in structura de aparare nationala. Toate institutiile din structura raporteaza acest salariu minim la SFB cu exceptia internelor care il raporteaza la SF si o fac in mod public si asumat, mai precis cu tupeu. Insa lipsa de sustinere dinspre ministerul muncii pentru aceasta comparatie a generat nevoia de a modifica legislatia, iar atunci au aparut si alte oportunitati. Daca tot se iesea cu o motivatie pentru un lucru, hai sa mai lipim si de o modificare a bazei de calcul dar si de ce s-o mai putea. 

Si astfel au aparut primele amendamente la legea de care am vorbit in introducere. MJ si ANP nu au intrat in acest nou meci, in principal pentru ca avem un ministru aparte, cu un stil lent si profesoral care ii va permite sa descopere sistemul penitenciar mai spre final de mandat iar atunci va fi fost prea tarziu. Totusi si-a facut timp sa interzica sefilor ANP sa apara pe undeva fara permisiunea lui. „Doar el va merge la Parlament, doar el va participa la sedinte din structura de aparare”… Asta a fost doar o pretentie, caci fizic nu s-a intamplat niciodata cel putin pentru reprezentarea noastra.

In asa context, marcat de o evidenta lipsa de sustinere MJ, echipa ANP s-a dezintegrat scurt prin pensii pripit depuse, pe care ministrul nu le-a refuzat. Un context total dezavantajos, intr-un moment cu adevarat critic. Vulpe si Stroe se pensioneaza, Dobrica refuza functia, iar Halchin asteapta sa vada daca va fi acceptat DG. Suntem un sistem important din structura de aparare dar identificat ca absolut nerelevant de celelalte institutii partenere cu atat mai mult cu cat suntem singurul ordonator secundar din sistemul national de aparare iar MJ care este ordonator principal si totodata avizator al tuturor actelor normative, se afla in afara acestui sistem si nu intra la bataie.

In tot acest context, singurul aspect pozitiv care a si determinat rezultatul a fost maturitatea dar mai ales unitatea sindicala din sistemul penitenciar. Ca de obicei, la greu, trecem peste orgolii. Am consacrat de niste ani aceasta reactie unitara sindicala pe care o avem atunci cand situatia este cu adevarat grava. Proba de maturitate am dat-o public in octombrie 2016 cand am obtinut salariul de merit dupa o rafala sustinuta de aproape 50 de mitinguri SNLP/FSANP organizate in toata tara din doua in doua zile, pe fondul refuzului legal si coordonat sindicaliceste, de a mai presta munca suplimentara.

Revenind la situatia prin care tocmai am trecut, dincolo de lipsa de relevanta a MJ/ANP intr-o ecuatie care ne influenta dramatic veniturile, probabil cel mai dur obstacol in calea demersurilor noastre au fost chiar reprezentantii de varf ai MAI dar si ai sindicatelor din interne, cu ceva istorie si pretentii. Cei din interne ne descriu (fara perdea) pe noi ca infractori pentru ca dam sporul de fidelitate ilegal, in schimb ei il acorda pe cel de confidentialitate care are exact acelasi regim si in plus tot ei coreleaza salariul minim cu SF desi legea impune cu SFB, ministerul muncii explicand in scris acest lucru. Nu mai spunem ca timp de 7 ani au platit salarii de merit acelorasi salariati care primeau acest drept in 2009 fara vreo analiza a activitatii ci doar pe motivul ca asa i-a prins inghetul (salarial) pe zecile de mii de oameni (in majoritate sefi) care au primit acest drept in liniste si pace pana cand s-a incercat o „corectura” prin extinderea ilegalitatii la toti politistii, fara cei din penitenciare. Nu am putut beneficia de tratament egal decat aducand sistemul penitenciar la un pas de blocaj.

(informare segmentata in mai multe articole cu continuitate, pe aceasta tema; va urma)