Norma biblica intelegem ca se respecta indeobste de enoriasi. Mai putin normele pamantesti izvorate din legislatia in vigoare. Asa se face ca OMJ 2398/2012 a devenit o anexa la deciziile unor directori de unitati penitenciare, o optiune facultativa. Schimbarea din functie a salariatilor din penitenciare a ajuns sa se realizeze printr-o practica directoriala tradusa simplu prin „decid asta pentru ca vreau si pot”.

In atare conditii, tot mai multi colegi ne inainteaza diferite spete prin care ne aduc la cunostinta ca nu li s-au acceptat schimbarea din functie, desi punctajul la departajare reglementat de ordin a fost cu mult mai mare decat al persoanelor „alese”. Este evident ca salariatul in cauza isi declara nemultumirea cand studiaza ordinul si constata ca:

ART. 5 Cererea de schimbare din funcţie se repartizează structurii de resurse umane, este analizată în cadrul consiliului de conducere al unităţii şi supusă hotărârii directorului unităţii, în sensul aprobării sau respingerii acesteia.

ART. 6 (1) În cazul în care există mai multe solicitări de schimbare pentru aceeaşi funcţie, departajarea se va realiza de către o comisie constituită din director/director adjunct/şef structură din domeniul postului de activitate – preşedinte şi 2 funcţionari publici cu statut special, din care unul din structura de resurse umane – membri. (2) Comisia prevăzută la alin. (1) va fi desemnată prin decizie a conducătorului unităţii şi va analiza solicitările de schimbare din funcţie, având în vedere următoarele criterii de departajare:

……………………………………………………………….

Prerogativa directorilor de unitati, de a decide in sensul aprobarii sau respingerii cererilor, a fost inteleasa ca pe un drept al propriilor muschi. De parca criteriile de departajare nu ar conta. Si n-ar conta nici obligatia de a inainta o motivatie pentru respingerea cererii de schimbare. Iar daca se gandesc totusi sa-si motiveze decizia, o fac cu iz de caterinca precum „nu suntem de acord cu schimbarea din functie pe motiv ca sunteti prea bun pe postul pe care-l ocupati in prezent”. Daca n-ar fi de ras, ar fi de plans sa constati ce se poate debita la capitolul rezolutii.

Luarea deciziei de catre directorii de unitati, de aprobare sau respingere a cererilor de schimbare, se realizeaza intr-un stil rebel, acestia eludand criteriile de departajare in unele situatii. Si nu vrem sa credem ca o fac in scopul „punerii la punct” a unor salariati care nu sunt sub efectul crezului directorial. Unele decizii asumate le intelegem cand vorbim de salariati cu grave probleme de comportament. Acolo poate interveni sustenabilitatea celor decise sub rezerva insa, ca si acele decizii, pot deveni nerelevante in instantele de judecata.

De aici si nevoia de shimbare a ordinului 2398/2012.