O gandire simplista dar totusi logica pentru noi, salariatii din sistemul penitenciar, s-ar reduce la: orice detinut in minus inseamna o problema mai putin. Ne referim evident la diferitele masuri de reducere a populatiei custodiate (gratieri, amnistii, remedii compensatorii etc). Efective mai mici de detinuti inseamna, clar, volum mai mic de munca pentru salariati. Insa, din pacate, daca singura masura care se va adopta este gratierea, peste un an de zile ne vom regasi exact in acelasi punct in care suntem acum. Mai jos – presedintele SNLP in interviu la Radio Rfi, cu Magda Prelipceanu.

„În 2015 România a plătit despăgubiri de aproape jumătate de milion de euro pentru condițiile de detenție, iar în prezent există 500 de procese pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Administrația Națională a Penitenciarelor nu a cheltuit tot bugetul anul trecut. A dat înapoi statului peste 35 de milioane de euro.”

 

Liderul Sindicatului Lucrătorilor din Penitenciare Ștefan Teoroc explică, în interviul acordat RFI, de ce situația nu are cum să se îmbunătățească.

 

Ștefan Teoroc: În momentul de față putem vorbi de aproximativ 27.000 de deținuți. Este cea mai mică populație de deținuți de când există sistemul penitenciar, însă trebuie să ne uităm la ce ne raportăm. CEDO ne obligă să ne raportăm la normele europene. În funcție de acestea, capacitatea noastră de deținere este mai mică cu aproximativ 9.000 de locuri. Din acest motiv se câștigă cu destul de multă ușurință procese la CEDO. În momentul de față sunt pe rol aproximativ 500 de procese. În anul 2015, ca țară, am pierdut aproape jumătate de milion de euro, plătind despăgubiri pentru condiții proaste de detenție.

 

Reporter: La eliberarea câtor deținuți ar duce ordonanța grațierii?

Ștefan Teoroc: Nu avem cum să știm exact. Undeva la aproape 2.000. Dacă venim cu criterii de genul să aibă un copil sau copii sub cinci ani… Din punctul nostru de vedere este aproape imposibil să aflăm acest lucru. Sunt deținuți fără acte de identitate. Cum pot dovedi că au un copil? Deocamdată este prematur să spunem câți se vor libera. Putem să estimăm o cifră de aproximativ 2.000 de deținuți.

 

Reporter: Este clar că aceasta nu rezolvă problema.

Ștefan Teoroc: Evident că nu rezolvă, dar nu numai din perspectiva faptului că din 9.000 de locuri de care avem nevoie, noi eliberăm 2.000 de deținuți. Aceasta este o măsură care durează doar un an, un an și ceva. Populația se reconstituie. Cât timp politicile penale, procedural penale, execuțional penale se mențin, nu poate exista o schimbare majoră printr-o măsură punctuală de scoatere a unor deținuți din penitenciare.

 

Reporter: Vorbeați despre suspiciuni. Ce suspiciuni aveți?

Ștefan Teoroc: Știm toți campania de anul trecut orientată împotriva sistemului penitenciar în ansamblu. Era foarte ciudată critica adusă personalului din penitenciare. Gardienii erau numiți torționari. Erau folosite și alte descrieri traumatice, menite să facă populația să aibă imaginea că sistemul penitenciar nu este capabil să reeduce infractori. Acesta nu este rolul lui în mod special. Acum vedem un apogeu al întregii strategii. Eu sunt sindicalist și nu pot să nu observ că noua putere și-a început mandatul prin măsuri sociale, prin creșterea salariului minim și alte măsuri care sunt foarte bune pentru noi. Din punctul meu de vedere, acestea sunt un anestezic atunci când ieși cu astfel de măsuri nepopulare, dar reacția nu este suficient de mare ca să poată să blocheze o astfel de măsură. Aceasta este părerea mea.

 

Reporter: Este adevărat că Administrația Națională a Penitenciarelor a returnat la buget 30.000.000 de euro bani necheltuiți?

Ștefan Teoroc: Din perspectiva bugetului, ne trezesc suspiciuni afirmațiile că ne trebuie condiții mai bune de detenție. Este acel unghi din care putem vedea problema. Fie scădem rata infracționalităpții și facem să ajungă mai puțini oameni în penitenciare. Fie, dacă se menține politica penală și execuțional penală, facem să existe condiții pentru toți. Ca să existe condiții pentru toți, ar trebui să începem construcții de penitenciare și investiții în modernizarea celor existente. Dacă ne ducem în această zonă, pentru anul 2017 – 2018 avem niște limite impuse de Ministerul Justiției care duc perspectiva bugetară mai jos decât am reușit să executăm anul trecut. Execuția bugetară de anul trecut a fost una slabă. Bugetul a fost unul bun. Incapacitatea sistemului din punct de vedere managerial sau chiar a resurselor a fost mică. Am dat înapoi la stat aproximativ 13% din cât am avut anul trecut, respectiv 35.000.000 – 38.000.000 de euro. Dacă venim acum, în 2017 și spunem că vrem condiții mai bune, dar asigurăm un buget evident mai mic, este clar că bugetul pentru investiții, pentru reparații curente și altele de acest tip va scădea drastic. Bugetul va pleca în majoritate către salariați, pentru că stăm foarte prost și trebuie să continuăm concursurile ca să asigurăm resurse în sistem. Nu există niciun fel de demers în planul investițiilor. Singurul lucru care se va face în planul creșterii capacității legale de detenție ar fi că avem perspectiva ca în acest an, cu 4.000.000 de lei, să facem studii de fezabilitate pentru două unități. Doar sperăm ca anul acesta să facem studii de fezabilitate pentru două noi unități. În rest, nu putem decât să peticim pe alocuri condițiile proaste din penitenciare. Acestea oricum se degradează progresiv prin fluxul mare de deținuți.

 

Reporter: Când spuneți două unități, ce capacitate ar putea să aibă acestea?

Ștefan Teoroc: Câteva sute de deținuți. Nu vreau să dau cifre atât timp cât nu văd măcar o cărămidă pusă și nu avem perspectivă că se vor construi. Habar nu am cât durează construcția unui penitenciar. Unii spun că durează patru – cinci ani. Poate se uită spre Germania, dar acolo o autostradă se face altfel decât în România. Nu văd de ce la penitenciare ar fi diferit.

 

Reporter: Când s-a făcut ultimul penitenciar în România?

Ștefan Teoroc: Acum 15 ani. Au fost cele două penitenciare gemene Arad și Giurgiu. Anterior a fost doar Rahova. Atât. De atunci s-a terminat.