Incepuse frumos, ca o poveste. Pe toţi ne-a surprins receptivitatea şi deschiderea spre dialog a ministerului. Survenea însă pe fondul ameninţării cu proteste in perioada summit-ului.

Summit-ul a trecut, la fel şi ameninţarea acţiunilor sindicale, situaţia tensionată la cel moment dezamosându-se.

Dacă într-un interval de două luni, ministrul şi secretarii de stat şi-au făcut timp pentru mai multe întrevederi cu sindicatele, acest lucru este pe cale să devină istorie, iar atitudinea ministerială din perioada în care se elaborau ordine prin care se oferea sindicatelor o imagine idilică cu ANP la aceeasi masa de dialog social (comisii paritare) şi se făceau planuri pentru un parteneriat social viabil s-a schimbat dramatic.

După ce a recepţionat problematica identificată de SNLP, atat prin dialog, negocieri colective cat si prin intermediul unor materiale sistematizate şi argumentate, ministerul a decis „pana aici!” si s-a apucat de elaborarea unor planuri de masuri in spatele unor usi pe care scrie „accesul interzis sindicatelor”.

Aceeasi fobie fata de sindicate a caracterizat actiunile ministeriale din ultima perioada prin care se ia contact cu unitatile si directorii din sistemul ANP.

Senzatia de saturatie sindicala pe care o incearca MJ s-a manifestat in mod direct prin fragmente de întâlniri esuate sau opinii exprimate din care am inteles ca ordonatorul principal s-a saturat sa afle despre problemele sistemului de la sindicate si a preluat fraiele organizandu-si singur activitatea.

Ce se omite este ca prin acest elan aparent de a face planuri si a stabili termene, nu s-a anihilat miscarea sindicala din sistem, iar problemele sunt departe de a fi rezolvate.

Ramanem in continuare aici si chiar vigilenti, urmand sa ne stabilim singuri momentul in care activam mijloacele pe care legea le pune la dispozitie sindicatelor, adoptand pozitii publice sau luptand prin actiuni specifice sa impunem puncte de vedere in interesul membrilor nostri.

Sindicatele sunt barometrul opiniei publice, iar pe plan european s-au impus ca parteneri sociali fara de care nu se pot lua decizii. E adevarat ca lucrul acesta s-a obtinut dupa zeci de ani, dar de undeva s-a plecat. Acum suntem si noi in Europa. Nu in Afganistan, cum si-ar dori posesorii de fobii.

Daca incercarea de a ne implica rezonabil in ceea ce ni se intampla esueaza, poate ca este momentul sa ne regândim total strategia identificand un antidot pentru saturatia sindicala chiar daca pentru acest lucru este nevoie sa apelam la organisme europene de natura sindicala si nu numai.

Am vrea sa cunoastem parerea voastra despre cum credeti ca ar trebui sa-si gandeasca strategia SNLP in aceasta perioada. Asteptam opiniile voastre pe forum.